tragic......

În data de 25 iunie 2012, consiliul local Bardar a fost convocat pentru a opera modificări în structura bugetului satului, întru acordarea a unui ajutor material familiei decedatului Erhan .....care în urma tragicului eveniment rutier din 21 iunie de pe teritoriul satului Pojăreni a suferit traume corporale incompatibile cu viața...

http://politik.md/?view=articlefull&viewarticle=10975 ”Tragedie în satul Pojoreni, raionul Ialoveni. Un minor în vârstă de 16 ani a murit după ce a fost lovit ieri, de un camion. Potrivit organelor de drept, băiatul se plimba cu bicicleta când a fost lovit de un Kamaz, la volanul căruia se afla un bărbat în vîrstă de 54 ani.
În rezultatul accidentului rutier ciclistul a fost transportat la Spitalul de Urgenţă mun. Chişinău, unde peste câteva ore a decedat.
Cazul este cercetat de către Serviciul urmăririi penale CP Ialoveni.”

 Din informațiile prezentate de domnul primar, am înțeles că în ziua respectivă, absolventul clasei a 9-a Erhan, a participat la procedura de curățire a unei fântâni din mahala, după care, împreună cu alți doi prieteni au hotărât să meargă la iazul din s. Pojăreni. La prima cotitură din sat, tinerii au decis să depășească camionul încărcat pe partea dreaptă. Deplasându-se prin canalul din apropierea carosabilului, din motive necunoscute a fost aruncat sub roțile din spate a camionului, fiind strivit chiar la nivelul bazinului. Ambulanța ajunsă la fața locului, la propriu a fost nevoită să îl adune pentru a încăpea pe targă........ Abia la întoarcere șoferul camionului a sesizat cele întâmplate. În plus acesta a decis să doneze părinților copilului 4 000 de lei. Nici elevii Liceului nu au rămas indiferenți, și împreună cu profesorii, au adunat o sumă aproximativă de 3 000 de lei, care au fost donați părinților nevoiași....

Ținem să mulțumim oamenilor de bună credință care au contribuit pentru înmormântarea carea a avut loc sâmbătă 23 iunie, inclusiv consilierilor care au fost receptivi și au răspuns la timp solicitării primăriei.

Dumnezeu să îl odihnească!

Ședința Consiliului sătesc din 15 iunie 2012

     După cum am informat anterior, vineri, 15 iunie, a fost convocată, prin dispoziția Primarului ședința consiliului local la orele 15 00!!!!!! Inițial mi s-a părut dubios timpul de convocare(într-o zi de muncă), ulterior am constatat că această nedumerire este oarecum motivată: Ei aveau nevoie de cel mult 8-9 consilieri prezenți la ședință, pentru ca deciziile lor să treacă obligatoriu ca și cum așa și ar trebui, iar celelalte referitoare la alte aspecte care nu le convin, să treacă fără a avea măcar șansa de a fi analizate cumsecade!   Astfel din lipsă totală de coordonare cu membrii consiliului, ședința a fost programată exact la ora când, din totalul de 15 consilieri, ei au avut confirmată prezența a exact 8!!!! în timp ce ceilalți 7 nu aveau nici o șansă să ajungă la ședință!!!!

Oricum am primit și eu invitația la ședință(și doar atât!!!!!), m-am prezentat conform indicațiilor, iar la sediul primăriei am aflat că fusese convocată la orele 14 ședința Comisiei Buget și Finanțe.... care nu își încheiase lucrările nici la orele 15 00.

        Odată ce a sosit și al 5-lea consilier PL, ședința a început, prezenți fiind tocmai 8 consilierii (ați observat 5 consilieri PL din 8!!!!!). A avut loc procedura extrem de fastuoasă și de complexă citire a Încheierii judecătoriei Ialoveni privind validarea celui de al 15-lea mandat, fapt care a pus capăt incompetenței consilierilor PL(conform exprimării acestora). 

        Ordinea de zi cuprindea 3 puncte, referitor la modificarea planului de venituri  a bugetului primăriei satului Bardar pentru anul 2012, referitor la instituționalizarea copiilor în grădinița „Licurici”, și probabil mai multe cereri și demersuri ale persoanelor din sat.

Dacă mai țineți minte, am început de câteva luni o rubrică nouă a blogului: Intervenim pe cale juridică. 

      Astfel, înainte de a începe discuțiile pe marginea chestiunile de pe ordinea de zi, consilierul PLDM Tonu Alexandru, a înaintat, în temeiul prevederilor art. 15 alin.(1) din legea nr. 768 din 02.02.2008 pentru aprobarea Statului alesului local, 4 interpelări către primăria satului Bardar: 

până la ședința următoare a consiliului local să fie prezentate 

1. O copie a statutului Î.M. Comprimserv

2. Informații :  de către cine au fost scoși cei doi stâlpi cilindrici de beton de pe teritoriul școlii din vale? Care este soarta lor ulterioară?(posibil furt din proprietatea publică)

3. Informații despre lucrările de plombare a gropilor din asfalt: de către cine au fost executate lucrările? din care surse? Cine a supravegheat calitatea lucrărilor? În baza căror criterii au fost alese anume aceste sectoare de drum pentru reparație?

4. Pentru anul bugetar 2011 a fost alocată suma de 1000 de lei pentru construcția și publicarea site-ului oficial al primăriei. Rugăm, domnul primar sau doamna contabil-șef să ne informeze despre soarta acestor resurse!

Țin să menționez că, în cazul în care autoritățile locale nu prezintă informațiile solicitate în termenul stabilit, intervin prevederile alineatului (2) al aceluiași articol invocat, care prevede condițiile de tragere la răspundere contravențională a acestora.

Oricum, după trecerea la analiza subiectelor de pe ordinea de zi, s-a constatat că cele 8 voturi necesare lor, nu s-ar fi acumulat, decât dacă era o problemă extrem de majoră pentru interesul satului. Luând în considerație faptul că, în afară de invitație, nu am luat cunoștință de nici un document pentru a putea să mă pregătesc pentru lucrările ședinței, am luat decizia personală să părăsesc lucrările ședinței consiliului.

PS mesaj pentru cei care decid soarta satului: Nu existați doar voi în satul Bardar!!! 

PPS o ședință extraordinară poate fi convocată în maxim 5 zile de la ultima(fără mare tragedie), un sfat: consultați fracțiunile despre posibilitatea de a asigura o majoritate necesară pentru clarificarea problemelor satului, înainte de a decide unilateral convocarea ședințelor !!!

un simplu cetățean, 

cu ochii pe fărădelegile conducătorilor,

cu speranța de mai bine,

Tonu Alexandru F.

71 de ani de la primul val de deportări

Zilele acestea se împlinesc 71 de ani de la primul val de deportări staliniste din Basarabia și Nordul Bucovinei...

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 mii de persoane au fost urcate în vagoane și trimise în Siberia.
(preluat de pe Wikipedia)

       ” Nu se cunoaște o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma represiunilor comuniste, estimările ridicându-se la câteva sute de mii de persoane deportate. De organizarea deportării s-a ocupat Biroul politic al CC al Partidului Comunist  al URSS, iar structurile NKGB-iste au fost baza logistică a mecanismului deportării. În mai 1941, Sergo Goglidze a fost numit împuternicit al partidului și guvernului sovietic în Moldova. Peste o săptămână, la 31 mai 1941, Goglidze i-a trimis lui Stalin o Rugăminte (rus. Prosiba), în care relata că în Basarabia au activat multe partide și organizații bugheze. După alipirea Basarabiei la URSS, conducerea acestor formațiuni politice s-au refugiat în România. Rămășițele acestor partide și organizații, fiind susținute activ de serviciile românești de spionaj, și-au intensificat activitatea antisovietică. Același document includea în categoria elementelor antisovietice și moșierii, comercianții, polițiștii și jandarmii, albgardiștii, primarii, refugiații din URSS și alte elemente sociale străine. În legătură cu activizarea acestor elemente, Goglidze ruga să fie strămutate în regiunile îndepărtate de nord și est ale URSS 5.000 de familii. Ca bază juridică a strămutării a servit Regulamentul cu privire la modul de aplicare a deportării față de unele categorii de criminali, aprobat în mai 1941. La 7 iunie 1941, NKGB al RSS Moldovenești a cerut 1315 vagoane pentru transportul deportaților. Deși directivele veneau de la Moscova, cei care le-au executat au fost din Basarabia. Oamenii noi ai bolșevicilor erau avansați în posturi și susținuți în activitatea profesională. Listele cu deportați au fost făcute de NKVD pe bază de delațiuni, ținându-se cont de pregătirea și activitatea capului familiei, de averea sa și de faptul că a colaborat cu administrația românească. Operațiunea de deportare a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 (ora 2.30) și a cuprins teritoriile anexate de URSS de la România în iunie 1940.

        Urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 de persoane - deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate și 14.542 persoane deportate din RSS Moldovenească). De obicei, o echipă formată din doi-trei militari înarmați și un lucrător al securității bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii. Într-un sfert de oră să fiți gata!, acesta era ordinul care li se dădea oamenilor cuprinși în spaimă de cele întâmplate, neînțelegând unde merg și de ce. Deseori, printre cei care veneau să ridice oamenii se găsea și binevoitorul sau binefăcătorul care a denunțat familia și, astfel, ajuta NKVD-ul să depisteze elementele periculoase.

           Deportaților le era permis să ia câte 10 kg de fiecare persoană, numai că, de multe ori, tot ce era mai de preț sau mai util în bagajele celor deportați le împărțeau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte. Îndată, erau urcați în camioane sau chiar - în unele sate - în căruțe, fiind duși până la gara de trenuri.

          În stațiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separați în felul următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici și bătrânii - aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 persoane, fără apă și hrană. Pe vagoane scria: Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul sovietic. Ieșiți-le în cale cu flori! sau Emigranți voluntari. În Basarabia, 90 vagoane au pornit din stația Taraclia, 44 vagoane - din stația Basarabeasca, 44 vagoane - din stația Căușeni, 48 vagoane - din stația Tighina, 187 vagoane - din stația Chișinău, 48 vagoane - din stația Ungheni, 83 vagoane - din stația Ocnița, 133 vagoane - din stația Bălți, 73 vagoane - din stația Florești, 40 vagoane - din stația Râbnița, 38 vagoane - din stația Bolgrad, 103 vagoane - din stația Arțiz, 340 vagoane - din stația Cernăuți.

        Drumul spre punctele de destinație a durat vreo două-trei săptămâni. Condițiile erau îngrozitoare. În plină vară, ei duceau lipsă de apă potabilă, fiecăruia revenindu-i doar câte 200 grame de apă pe zi, iar de mâncare li se dădea doar pește sărat. La fiecare oprire a trenului, în câmp se aruncau cadavre, care, fie că erau îngropate sumar, fie că erau lăsate ca hrană animalelor. Pe parcursul drumului, deportaților nu le-a fost acordată nici o asistență sau consultație medicală. Astfel, în vagoanele murdare și fără asigurarea celor mai elementare condiții sanitare s-au răspândit diverse boli infecțioase și mulți suferinzi au decedat din această cauză. La unele gări feroviare, câtorva persoane li se permitea să iasă pentru câteva minute afară, la aer curat. Cineva era trimis după apă potabilă. În cazul tentativelor de evadare, imediat se dădea ordinul de împușcare, astfel că nu era nicio posibilitate reală de a scăpa din acel tren al morții. Contingentul deportat era distribuit în felul următor: capul familiei, arestat, era izolat de soție și copii și dus în lagărul de muncă forțată, în GULAG. Ceilalți membri ai familiei erau trimiși în Siberia sau Kazahstan. Cei deportați în Siberia sau Kazahstan, de la copil la bătrân, erau repartizați la muncă în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri și în cooperative meșteșugărești. Pentru munca depusă nu erau remunerați echitabil, ci li se achita doar un minimum necesar pentru trai.

          Dintr-un raport fragmentar al GULAG-ului din lunile septembrie-octombrie 1941 aflăm că, în toamna acelui an, deportații din RSSM au fost amplasați în RSS Kazahă (9.954 persoane), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6.085), Novosibirsk (5.787) și Krasnoiarsk (470). În Kazahstan, deportații din RSSM se aflau în regiunile Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-Ordînsk (1.024) și Kazahstanul de Sud (2.735), iar în regiunea Omsk erau dispersați în 41 de raioane.

Numărul celor deportați se ridică la peste 22.000 de persoane. După alte surse, numărul deportaților ar fi fost de 24.360, sau chiar de 30.000 de persoane.”

              Iar pentru scumpii și adevărații noștri liberali din raion, aceste momente sunt doar niște date statistice, niște fapte ordinare care au fost motivate de realitățile acelor vremuri, iar ALiațiilor lor de nivel raional sunt bine mersi în fruntea raionului, ei colaborează, ei au proiecte, se susțin reciproc!!!!!

PS .......CUM VEȚI IEȘI în fața poporului osândit jumătate de secol de vrăjmași și veți explica calm că acum sunteți prieten cu dușmanul poporului, cu dușmanul culturii, cu dușmanul neamului??????????

impacientat de capacitatea de vindere a valorilor naționale,

profund întristat de trecutul sovietic,

Tonu Alexandru F. ,            

urmaș al generației deportate

Deschiderea sezonului sportiv

    

        Duminică, 10 iunie, pe stadionul din Bahnă va avea loc festivitatea oficială de inițiere a sezonului sportiv! Sau după cu dictează tradiția: volei, fotbal, trântă alergări = SPORT!

    Nu știu dacă va fi aceeași politică în domeniul menținerii ordinii și sanitației publice ca și la Hram, dar speranța moare ultima, deși într-un final... moare! Eu, personal sper ca după această festivitate să mai pot alerga pe stadion, fără a fi afundat în plastic, ambalaje și sticle....În orice caz am auzit de la câteva persoane că se preconizează întreceri sportive la câteva probe: 

1. VOLEI băieți și fete (pe vârste) 
2. Alergări=atletism, iarăși pe categorii de vârstă și gen
3. FOTBAL deoarece echipa care reprezintă satul în competiția raională, are de jucat un meci din etapa ordinară cu cea din Nimoreni
4. Lupte libere(trânta) la iepure, cocoș și la berbecul viu

despre ora de începere nu vă pot nimic, deoarece nu cunosc, iar responsabilii de această manifestație nu au prea anunțat pe nicăieri....

nici despre premii nu pot să vă spun nimic, fiindcă alocațiile bugetare pentru anul acesta nu prea permit acordarea unor premii bănești pe măsura meritelor sportive...

PS trăiască sportul, dar nu și cei care vor să îngroape sportul în sat!

 într-o dezamăgire continuă pe plan local,

practicant de sport în scopuri curative,

Tonu Alexandru F.